Victoria Dutu

  Evadare de moment sau… momentul evadării?                      

Povestea ei?… La 72 de ani îşi aminteşte cu drag de primii ani ai copilăriei . S-a născut la ţară. Nimeni n-a sădit în ea bobocul dorului de carte. Poate  natura însăşi să-i fi şoptit că în semne şi litere respiră ascunse lumi noi, nemaivăzute…

 Atâtea cărţi în jurul nostru şi atât de mică dorinţa de a mai evada pe tărâmuri depărtate.

 Când mama o trimitea la păscut cu vacile,  ea îşi strecura pe ascuns cărţile de şcoală sub haine. Cât ura că nu poate citi în voie! Manualele, o mustra mama mereu, sunt pentru la şcoală,  nu pentru acasă! Dar ea visa să înţeleagă tot, tot ce le spunea domnul învăţător!

  Este oare descătuşarea  iluzorie?…  Nici un rând din cele citite , nici măcar pentru o clipă,  nu te eliberează de povara propriei identităţi !

   Cartea de poveşti rămânea la urmă…cea mai secretă poartă către lumea de vis. Pe tărâmul basmelor, nu există înfrângere sau moarte, pentru cel care, plin de curaj, luptă pentru  ceea ce iubeşte. De-ar fi putut şi ea domni, măcar trei zile şi trei nopţi, peste un regat de cărţi !…

  Dar dacă  nu trebuie  să devii altcineva ? Ci doar, citind, să-ţi aduci aminte cine eşti?

 Lăsate de capul lor, vacile scăpau în porumb. De fiecare dată , mama ei era obligată să plătească amenda. Şi ce ceartă urma! …Dar niciodată n-a bătut-o. Vroia şi mama în adâncul sufletului, s-o vadă ” om cu carte”…

 Să revii în prezent şi…să-ţi pui  universul sub semnul întrebării.Dacă ar putea fi şi altfel?…

 Păstrează diploma de studii superioare in biblioteca personală din Bucureşti. Dar în oraşul gri-cenuşiu  oamenii “învăţati” condamnă fuga în imaginar  .Are sens să citeşti dacă nu mai poţi crede?…

  Când lumea din jur nu este ce-ar trebui să fie…Arta – unica realitate. Urmează firul poveştii. În gânduri şi vise, vei regăsi speranţa celor ce mai luptă.

 Eseu Diverta Magazin