Despre “Scrisoare fara litere”

De la Madalina Neacsu, cititoare,la randul ei pasionata de scris:

Scrisoare fara litere” este,pentru mine, o carte plina de vraja,de intelesuri, un univers magic ce nu poate fi parcurs cu piciorul ,ci numai cu ajutorul imaginatiei. Personajele, intamplarile, locurile, totul este conturat cu multa migala de autoarea Brandusa Luciana Grosu, pe care eu o aseman cu o Zana , ce poate presara o pulbere de aur asupra oricarui cuvant , asupra oricarei litere, asezandu-le armonios unele langa altele si fancandu-le sa sune precum clinchetul clopoteilor de argint in bataia vantului… cantecul lor tainic mi-a ramas intiparit in minte, in suflet; invataturile ascunse in spatele fiecarui rand m-au fermecat. Stiloul autoarei , faclie albastra, pune in lumina calitatile si defectele personajelor, bucuriile,tristetile si nesigurantele lor, aratandu-ne ca nu suntem singurii cu sperante si dezamagiri in acest univers, dar ca toate aceste probleme pot fi totusi depasite, ca orice apus este urmat de un rasarit…

      M-a impresionat fantezia fara hotare a scriitoarei ,ce se reflecta in fiecare fragment , in descrierea tablourilor Nolanei, unde fiecare element avea o insemnatate adanca; in descrierea personajelor, deosebit de diferite unele de celelalte , atat ca infatisare cat si ca personalitate; in descrierea intamplarilor, intamplari legate intre ele prin niste fire nevazute de cititor, tesute de mintea autoarei, care va sufla apoi praf de stele asupra lor, dandu-le la iveala in finalul cartii.
      Cu siguranta voi reciti aceasta “Scrisoare fara litere” adresata tuturor oamenilor, indemnandu-i sa incalece pe aripile imaginatiei si sa patrunda in lumea de vis creata de Brandusa Luciana Grosu.”

Scrisoare către cel ce vrea să priceapă-Liviu Radu

Brînduşa Luciana Grosu a debutat cu un roman fantasy – publicat la Humanitas! – pe cînd avea doar 16 ani. Scrisoare fără litere a apărut după încă doi ani. Adică domnişoara Grosu avea, la doar 18 ani, o zestre literară considerabilă, demnă de invidiat: două romane şi două volume de poezie!

În esenţă, Brînduşa Luciana Grosu rămîne în lumea poeziei chiar şi cînd scrie proză. Ca atare, romanul ei – deşi de mari dimensiuni – trebuie citit cu atenţie şi cu răbdare, în porţii mici, ca pe un poem în proză, pentru a putea detecta toate subtilităţile autoarei.

Avem de-o face cu o operă plină de alegorii, de metafore şi de parabole, îmbinate într-un mod ce demostreză pe deplin măiestria Brînduşei Luciana Grosu. Avem de-a face cu o operă extrem de ambiţioasă, pe care mulţi autori cu experienţă nu s-ar fi încumetat s-o scrie.

Domnişoara Grosu ne prezintă povestea unui băiat autist, care refuză să comunice cu lumea din jur, dar şi povestea părinţilor care încearcă să-şi vindece copilul. Acţiunea se desfăşoară pe două planuri – în lumea reală, cea a părinţilor îngrijoraţi de soarta copilului, dar şi terorizaţi de posibila reacţie a societăţii la aflarea ştirii că au un copil anormal, şi în lumea imaginară în care s-a refugiat băiatul, lume în care acesta descoperă prietenie, dar şi ură, muncă, dar şi ambiţii deşarte, spirit de sacrificiu, aventuri iniţiatice şi personaje pline de înţelepciune.

Vom avea de-a face cu întîmplări ce par a nu avea nici o legătură între ele, dar autoarea ne va face o surpriză deosebită: în final, totul se leagă, nimic n-a fost întîmplător, totul se justifică şi ne dăm seama că Brînduşa Luciana Grosu a fost foarte consecventă, şi-a urmărit ideile cu tenacitate şi ne-a condus acolo unde a intenţionat.

Scrisoare fără litere este un roman inteligent, plin de subtilitate, brodat cu migală şi cu îndemînare. Cititorul va avea de-a face cu un text dificil, pretabil la multiple interpretări, dar dacă se va apleca asupra lui cu răbdare şi atenţie, va avea parte de satisfacţii pe măsura efortului depus.

http://www.nautilus.nemira.ro/recenzii/scrisoare-catre-cel-ce-vrea-sa-priceapa/

Multumesc domnului scriitor Liviu Radu

Intrebare …fara cuvinte

Ce ai face daca timp de 1 saptamana nu ai putea (sau nu ai mai dori) sa vorbesti? Cum ai comunica cu cei din jur? Ce le-ai transmite? Ce ai simti? Cum ar fi sa incerci sa transmiti un mesaj fara cuvinte?

Oricare ar fi raspunsul il astept. Posteaza un comentariu, sunt curioasa sa stiu ce gandesti . As vrea sa invat de la tine. Poate asa voi reusi sa scriu mai bine!

Luciana

 

Există scrisori fără litere? Dacă „Nu aştepta căderea nopţii pentru a admira soarele!” înseamnă până la urmă doar „Bucură-te cât mai e timp de ceea ce îţi este drag!”, atunci de ce insistăm să vorbim limbi diferite? „Rosteşte-ţi inima!” până când cineva se va opri să te asculte, până când cineva te va recunoaşte, până când va fi posibil „limbajul sufletului”!

Am creat o pagina speciala pentru cartea mea “Scrisoare fara litere”, dar si o categorie de blog cu acelasi nume. Voi posta citate din carte si sper sa va conving sa-mi puneti (multe) intrebari! Cel mai important este mesajul cartii. Pe acesta vreau sa-l transmit , pe hartie, pe web sau in oricare alta forma …Va rog sa ma ajutati sa va explic de ce  am scris o carte “fara litere” de 544 pagini!

 

“Chiar în momentul când cineva se întreabă dacă e rău, înseamnă că nu mai este chiar atât de rău. Nu-ţi voi spune că nu poţi fi rău pentru că eşti încă un copil. Ştiu că tu vrei o certitudine pentru toată viaţa. Nu-ţi voi spune nici că nu poţi fi rău doar pentru că, până acum, n-ai făcut nici o faptă rea. Îţi voi spune doar că rău devii în momentul în care vrei să ascunzi, faţă de tine şi faţă de toţi ceilalţi, faptul că ai putea fi rău.Totul este ca greşeala ta să nu provoace suferinţă altora, să nu fie intenţionată.Cu toţii luptăm împotriva răului universal şi, implicit, împotriva răului din noi înşine.”

 

“Mai exista şi limbajul secret al semnelor, al intonaţiei, al mimicii, care îi explica că nimeni nu gândeşte cu adevărat ceea ce spune. Era amuzant să-ţi dai seama că mint, că spun exact contrariul a ceea ce cred, că se prefac indignaţi sau fericiţi, după cum o cerea ocazia. Era însă trist să descopere că, de fapt, nimeni nu era sincer în jurul său. Nu dorea să accepte reguli nedrepte şi absurde, o lume în care, pentru a fi considerat consecvent şi echilibrat, trebuia să fii mereu altul.”

O lume diferită de a noastră, magică, diversă, surprinzătoare, contradictorie. O lume unde devenirea este cheia evoluţiei, unde fiinţele visează la cunoaştere, la perfecţiune, dar şi la libertatea oamenilor, ce au sentimente şi pot opta.

 

 

“N-a fost odată…Nu va fi niciodată… Dar este acum. În fiecare noapte, străluceşte o altă stea. Şi aici, jos, o fiinţă se schimbă pentru totdeauna… Evoluăm sau involuăm. Sau rămânem pe loc, desigur. Dar nu putem ştii niciodată ce vom deveni.”

Bogaţi, săraci, tineri, bătrâni, părinţi, copii, toţi oameni obişnuiţi, prinşi într-un joc al bucuriei şi al durerii, al speranţei şi al neîmplinirii. Fiecare captiv în lumea sa interioară, într-un trecut dureros, încercând să ascundă cine este cu adevărat. Poate un copil ce refuză să vorbească să-i înveţe pe oameni să comunice? Este dragostea suficient de puternică pentru a-i ajuta pe cei ce au uitat să mai spere?Două lumi diferite, aparent separate, de fapt unite misterios prin destinul unui copil autist. Între imaginaţie şi realitate, între universul interior şi cel exterior, toate personajele cărţii încearcă să găsească drumul către Adevăr şi răspunsul la propriile întrebări. Vor ştii oare să facă alegerea corectă înainte de a fi prea târziu? Este oare posibilă lupta cu Zeul Destinului?

« Older entries