Desert Rose-Stinghttps://scrisoarefaralitere.files.wordpress.com/2009/04/sting-2.jpg

                   Sfarsit de poveste sau”poveste fara de sfarsit?”

 Ce se intampla  cand dincolo de toate efectele speciale,de toate decorurile sofisticate, de toate intorsaturile neasteptate ale intrigii,  nu mai regasim credinta in bine si frumos?….

 “Labirintul lui Pan” (2006 ) si “Bridge to Terabithia” ( 2007) doua filme care se folosesc de toata puterea tehnologiei pentru a distruge universurile magice pe care le creeaza.

  Nu se intampla nimic … la inceput. Dezamagirea se strecoara nevazuta in suflet.  Doar o tristete usoara, o indoiala… “Daca lumea este in esenta rea si ostila?…”. Intrebarea  pe care copilul nu stie inca s-o puna in cuvinte.

 “Povestea fara de sfarsit”(1979) ,  povestea baietelului  ce reuseste sa salveze lumea Fantasiei de amenintarea Nimicului.

  Apoi urmeaza  confruntarea cu raul care da, exista si e cat-se-poate de real !  Sufletul copilului  ii  sopteste  sa lupte cu  fortele  intunericului .Dar nu…copilul se trezeste : de ce sa lupte…in filmele vazute de el, binele nu triumfa! …

  Lumea fantastica nu este imaginara . Cartea lui Michael Ende – “Poveste fara de sfarsit” ne spune: tara unde povestile noastre prind viata, exista cu adevarat!

Si atunci cum sa intelegi ca acest taram este la fel de dur ca realitatea… ca trebuie sa platesti cu viata pentru a nu-l pierde ?…(“Labirintul lui Pan”) .

 Ori ca  lumea idilica creata de tine iti cere sacrificiul suprem  pentru a putea supravietui in sufletele celorlalti? (“Bridge to Terabithia”)

 Moartea  e pedeapsa  pentru ca ai indraznit sa visezi?…

 Binele nu invinge. Cei ce-si urmeaza visele ,  pierd. Ce  sens are  sa lupti cu raul ? Sfarsitul unei povesti  pentru toti copiii, sfarsitul copilariei pentru toti cei ce au crezut in povesti.

 Intoarcerea la “Povestea fara de de sfarsit” este unica salvare: sa redeschim cartile cu basme , sa revedem filmele “clasice”, sa inventam noi povesti! Sa le redam copiilor curajul de a zbura !…

  “Povestea fara de sfarsit”.  Revii la realitate, si abia atunci incepe (iar). Povestea ta. Nu exista infrangere  pentru cel ce stie ca stapaneste propriul sau regat de vise.

Recenzie Diverta magazin

Există scrisori fără litere? Dacă „Nu aştepta căderea nopţii pentru a admira soarele!” înseamnă până la urmă doar „Bucură-te cât mai e timp de ceea ce îţi este drag!”, atunci de ce insistăm să vorbim limbi diferite? „Rosteşte-ţi inima!” până când cineva se va opri să te asculte, până când cineva te va recunoaşte, până când va fi posibil „limbajul sufletului”!

Sabin Balasa

Sabin Balasa

Nu stiu-Camelia Popa Caracaleanu

Nu stiu cand trece vremea

Prin albe constelatii,

Ningand deasupra-mi floare,

De mar si de cais;

 

Nu stiu cand trece vremea,

Coboratoare-n spatii ;

Stiu doar ca-adoarme-n poala

Leganatorul vis.

Fadia Faqir , Ma numesc Salma, Ed. Leda, 2008

 Când este un om cu adevărat liber? …Când nu este închis? Când viaţa sa nu este în pericol? Când poate decide pentru el? Când este alături de cei dragi?…

Salma, beduina care a încălcat legile tribului ei, este o femeie liberă în Anglia mileniului III. Fratelei ei n-o mai poate ucide. Zidurile închisorii n-o mai apasă.

Unde este locul tău ? În ţara din care fugi? În ţara care te primeşte? În ţara în care te-ai născut? Salma se simte ocrotită la mănăstirea din Liban. Profesorul de literatură engleză o apreciază. Prietena din Pakistan o sprijină .

Cine este cel care pleacă? Cel care a fost..? Cel care încearcă să devină?

Sally lucrează , studiază, trăieşte. Învaţă o limbă nouă. Cântă din fluier. Simte în arabă.

Cum să înfrunţi trecutul? Îngropându-l brutal? Evadând în imaginaţie? Întorcându-te acolo?…. Ea caută din nou prietenia şi dragostea sub soarele englez. Îi trimite scrisori fără adresă prietenei ei, Noura. E soţie , e mama.

De ce să omori o fiinţă nevinovată? În numele tradiţiei?…Pentru că este femeie?…Pentru că nu ştie să se apere?

Datina ancestrală nu apară femeia. Fiica ei este departe. Familia ei a renegat-o. Satul din Hima o cheamă . Salma nu crede că numele ei e Sally. Se întoarce în ţara ei. 

Datina ancestrală îngăduie crima.

Salma, beduina, n-a fost niciodată liberă…

Recenzie carte Diverta

Cititorul din peşteră, Rui Zink,Humanitas, 2008

                                                                                     

Cine este  “Cititorul din peşteră?”. Dacă e să spui lucrurilor pe nume, există doar două răspunsuri posibile : prima, un monstru devorator de oameni, a doua, un puşti dezorientat şi singur, care-i ţine companie monstrului.

 Departe de lumea civilizată, pe o insulă aflată încă în preistorie, într-o peşteră neştiută de nimeni, cărţile devin un mod de a trăi atât pentru Anibalector, creatura crudă care mănâncă tiranozauri, cât şi pentru un băiat de cincisprezece ani, smuls din universul lipsit de perspectivă în care se învârtea de o teribilă furtună pe mare.

 Ar mai fi şi o a treia posibilitate : chiar tu, cel care citeşti cartea. Dar atunci eşti şi tu o excepţie. Majoritatea oamenilor  nu citesc.

 Nici unul n-are pe nimeni. Amândoi sunt neînţeleşi. Copilul se teme de monstru, dar mai mult de ceilalţi oameni. Monstrul nu se teme de nimeni , dar prinde drag de copil. Amândoi încearcă să descifreze cărţile, şi prin ele, lumea care i-a refuzat.

 Aşadar, dacă le-ai fi asemănător, într-o zi ai putea ajunge şi tu într-o Grădină Zoologică ca Anibalector . Ai putea rămâne singurul care întoarce cu pasiune paginile unei cărţi.

 A citi înseamnă a-ţi asuma multe riscuri. De exemplu, acela de a nu te distra ca în faţa televizorului . “Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău . Nu să stai să te zgâieşti la un perete vorbitor”, spune Rui Zink. Apoi, e posibil să nu poţi nici măcar înţelege imediat ceea ce citeşti. Să cauţi cheia şi să n-o găseşti…

 “- In cel mai rău caz , cheia e ascunsă sub un preş sau un ghiveci . Dar e acolo, poţi să fii sigur. Autorul n-a plecat cu ea in buzunar.Chiar dacă nătăraul e convins ca aşa a făcut, n-a luat-o. Cheia a rămas acolo”, ne asigura Rui Zink.

 Dar pentru a-i da crezare şi a-i verifica totodată afirmaţia  ar trebui să te apuci serios de citit…N-ar fi de ajuns să încerci doar o dată , ar trebui să citeşti şi să citeşti şi să citeşti….Dar tocmai aici e pericolul!

  Dacă citeşti prea mult poţi începe chiar să vorbeşti singur. Să vorbeşti cu autorul cărţii. Şi să vorbeşti cu tine însuţi, ceea ce este la fel de ciudat într-o lume în care ceea ce se află în interiorul tău  nici nu valorează prea mult.

 “Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat ( sau mai bine zis vândut) de către însuşi stăpânul său , ceea de altfel mulţi dintre noi fac cu plăcere şi, aş spune eu, la un preţ suficient de modic. “

 Dar cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla este tocmai acela de a te transforma într-un exemplar “ieşit din comun”, ca Anibalector şi de a fi obligat să te ascunzi toată viaţa pentru a putea reciti în taină câteva pagini îngălbenite.

 Sau…de a sfârşi ajungând scriitor, precum băiatul din această poveste, şi de a fi obligat să munceşti toată viaţa pentru a apăra rândurile scrise de tine şi de alţii.”Drept pedeapsă m-au obligat să fiu scriitor, soartă pe care n-o doresc nici celui mai mare duşman.E mai rău decât închisoarea pe viaţă!”

 Dacă ţi-e teamă să fii diferit şi dacă ţi-e teamă de o luptă continuă cu ceilalţi, cu toţi cei care, fiind “normali”, nu citesc, nu trebuie să-l asculţi pe Rui Zink.El este deja cititor (şi scriitor ) şi întrega carte “Cititorul din peşteră” este o pledoarie în favoarea lecturii!

 Ar fi de ajuns, mă tem, să citeşti această singură carte pentru a-ţi dori să citeşti şi altele.  Ai putea descoperi că nimic din ceea ce se găseşte în jurul tău nu te mai mulţumeşte. Ai putea să-ţi doreşti să evadezi cu gândul în universuri noi! Şi ai putea să pleci şi să nu te mai întorci niciodată la emisiunea ta preferată de seară….

 ” O carte ne cere să mergem noi la ea.Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a călători şi a sta pe loc”

 Notă pentru părinţi :”Cititorul din peşteră” este o carte care încearcă să ne convingă că, cititul, această activitate periculoasă, ar trebui permisă ,şi chiar încurajată la copiii sub 18 ani! Dvs., ca adulţi, ce părere aveţi?!…

Recenzie Diverta Magazin

Am creat o pagina speciala pentru cartea mea “Scrisoare fara litere”, dar si o categorie de blog cu acelasi nume. Voi posta citate din carte si sper sa va conving sa-mi puneti (multe) intrebari! Cel mai important este mesajul cartii. Pe acesta vreau sa-l transmit , pe hartie, pe web sau in oricare alta forma …Va rog sa ma ajutati sa va explic de ce  am scris o carte “fara litere” de 544 pagini!

 

“Dincolo de zidul tacerii” este categoria unde imi propun sa postez cateva din creatiile mele. Dar cred ca zidul tacerii trebuie daramat de ambele parti.

Cu cat voi primi mai multe mesaje pe acest blog, cu atat voi capata  curaj sa deschid mai larg portile lumii mele interioare.

Categoria “My favorites” va contine poeziile, cartile, muzica, picturile preferate. Nu am creat aceasta sectiune pentru ca vreau sa-mi impun gusturile mele cuiva. Consider ca aceste creatii sunt repere comune. Pornind de la ele,  voi putea construi un pod de ganduri si emotii intre mine si voi.

« Older entries